“Legea celor puternici” de Steve Făinaru, americanul de origine română câştigător al premiul Pulitzer

„Asta era treaba lui: să meargă cu maşina într-o parte sau alta, sperând să nu explodeze ceva. Ăsta era războiul, nu-i aşa?”

Volumul “Legea celor puternici” cuprinde o lecţie despre comportamentul mercenarilor în vreme de război. A mercenarilor care devin intangibili în faţa legii şi subminează eforturile de reconstrucţie a americanilor după războiul împotriva Irakului condus de Saddam Huseim.
Denumirea cărţii provine de la Ordinul de Autorizare Provizorie a Coaliţiei nr. 17, cunoscut şi ca Legea celor puternici.

Titlu: Legea celor puternici

Autor: Steve Făinaru

Rating:[rating=5]

preţ: 11,9 lei

Editura: Litera Internaţional

Nr. Pagini: 203

 

Jurnalistul american de origine Steve Făinaru română a câştigat premiul Pulitzer în 2008 în urma anchetei sale despre trupele de mercenari angajate de către Departamentul de Stat american şi masacrele comise de aceştia, iar ancheta sa a contribuit decisiv la schimbarea reglementărilor privind aportul companiilor de mercenari angajate de Guvernul american.

Un an mai târziu, Făinaru publică şi cartea “Legea celor puternici” din care aflăm căci companiile private de securitate au apărut în urma refuzului guvernului american de a trimite trupe armate  suplimentare în Irak pentru a asigura securitatea convoaielor şi diplomaţilor americani.

Însă problemele nu au aparut prin angajarea companiilor de mercenari, ci din cauza Legii celor puternici prin care aceştia, alături de alţi subcontractori ai armatei americane, primeau imunitate în faţa legilor irakiene. În plus, companiile private angajau oameni şi fără experienţă militară, dar şi foşti soldaţi americani, membrii ai gherilelor peruviene sau ai cartelurilor de droguri columbiene, oameni obişnuiţi să ucidă. Aceste lucruri au constituit o cauză a masacrelor comise asupra civililor irakieni de către aceşti mercenari, în special de către angajaţii companiei de securitate Blackwater, companie care a şi fost concediată, în urma dezvăluirilor făcute de Făinaru.

Printre personajele amintite de Steve Făinaru în “Legea celor puternici” se află şi Jon Cote, un tânăr care l-a uimit pe jurnalist cu pofta de viaţă şi atitudinea pozitivă. Acesta abandonase şcoala pentru a lupta ca mercenar în Irak.

Făinaru l-a cunoscut pe Cote în timpul primei vizite în Irak, iar la scurt timp după plecarea lui, Cote şi câţiva colegi au fost răpiţi de insurgenţi. Autorul descrie în detaliu despre lupta care s-a dus pentru recuperarea mercenarilor. Din păcate, a fost o luptă fără succes, iar numărul exact al mercenarilor decedaţi în Irak nu se va afla vreodată.

Despre cum au apărut companiile de securitate, precum Blackwater, în Irak, Făinaru sintetizează aceste lucruri în următorul fragment:

“Holly (comandantul Corpului de Ingineri al Statelor Unite şi Diviziei din Regiunea Golfului) a fost cel care mi-a deschis ochii faţă de greşeala fatală din experimentul de mercenariat american, deşi, bineînţeles, fără să rostească termenul mercenar propriu-zis. Această greşeală se asocia cu natura ad-hoc a sistemului. Felul în care luase naştere.

Când securitatea din Irak s-a prăbuşit şi a devenit clar că nu se mai puteau aduce trupe, a apărut o necesitate disperată pentru protecţie armată. Agenţiile guvernamentale, afacerile particulare, organizaţiile umanitare, media şi militarii înşişi căutau oameni care să ştie să folosească arme. Aspectele economice ale acestei întreprinderi au fost fascinante. Cererea era atât de mare, atunci, la începuturi, încât preţul pentru un operator clasa I, adică un mercenar de elită, cu experienţă în forţele speciale, se ridica la două mii de dolari pe zi. În timp, piaţa de forţă, cum o numeşte Deborah Avant, specialist în ştiinţe politice, a ajuns la un anumit echilibru. A reieşit că există o ofertă nesfârşită de oameni dornici să pună mâna pe armă şi să se arunce în mijlocul unui război. Şi preţul a scăzut până la cinci sute – şapte sute de dolari pe zi. Dar vehiculele blindate erau mult mai puţine ca număr. Erau mai greu de produs decât mercenari şi mai puţin mobile. Războiul a stârnit o criză de maşini, prin urmare, preţurile au crescut.

„E mai acceptabil să pierzi oameni decât vehicule, care costă două – trei sute de mii fiecare”, mi-a mărturisit Holly.”

Articole cu acelaşi rating
[relatedratings=5]

Anunțuri

Pericolul de a fi femeie în "Cetatea celor o mie de sori"


Într-o ţară musulmană, care se chinuie să îşi găsească identitatea şi zbuciumată de conflicte militare în permanenţă, a fi femeie înseamnă şi riscul de a fi umilită fără dreptul de a riposta, de a nu avea drepturi indiferent de clasa socială din care provii. Cam asta ar putea fi o descriere a cărţii „Cetatea celor o mie de sori”, cel de al doilea roman al scriitorului afghan Khaled Hosseini.

Titlu: Cetatea celor o mie de sori/
Splendida cetate a celor o mie de sori (în functie de ediţie)
Autor: Khaled Hosseini
Rating: [rating=5]
Editura: Niculescu
Format: 11X18 cm
Nr. Pagini: 400
Cumpără cartea

Afghanistanul este o ţară care în ultimii 30 de ani a fost măcinată de războaie precum cel sovietic, cel civil al mujahedinilor sau cel pornit de talibani. Într-o asemenea situaţie, indiferent de ţară, oamenii suferă. Însă, într-o ţară musulmană totul devine mult mai periculos, mult mai dur, mai ales atunci când eşti femeie.

„Cetatea celor o mie de sori” reuneşte umilinţele şi destinele a două femei provenite din clase sociale diferite. Prima dintre ele este Mariam, un copil crescută în sărăcie, fără să ştie cine este tatăl şi care este forţată să se mărite, încă de la o vârstă fragedă, cu un cizmar din Kabul, trecut de 40 de ani şi cu o situaţie materială bună.

Dacă în statele occidentale o fată de 15 ani devine adolescentă, Mariam trebuie să facă trecerea de la stadiul de copil la cel de femeiecare trebuie să toarne câţiva copii. Însă, chiar şi aşa Mariam ar fi putut avea dreptul la fericire într-o ţară ca Afghanistanul, însă nici acum nu are norocul de partea sa. Neputând dărui urmaşi, aceasta devine batjocura cizmarului şi este tratată asemenea unui câine pe care îl ţii în curte.

În fond, realitatea este că în Afghanistan şi, probabil, în multe alte comunităţi femeii i se refuză dreptul la egalitate între sexe şi sunt considerate doar nişte bunuri vii al căror rol este să aducă pe lume urmaşi.

Cea de a doua eroină a romanului este Laila. Ea provine dintre familie diametral opusă de cea a lui Mariam. Este copilul unei familii de intelectuali afghani care au vederi deschise. Însă, tragedia ei se amplifică după moartea fraţilor trimişi să lupte împotriva militarilor sovietici.

La un moment dat cele două eroine ajung să locuiască în aceeaşi casă şi să-şi împărtăşească umilinţele la care sunt supuse, necazurile prin care trec.

Pentru că dacă vă aşteptaţi ca „Cetatea celor 1000 de sori” să fie o carte cu poveşti mai mult sau mai puţin fericite, trebuie să ştiţi că romanul poate fi considerat un volum documentar al unor vieţi din care liniştea, vorba bună şi fericirea sunt lucruri de câteva clipe, clipe în care pe cer ar putea răsări 1000 de sori, este o carte în care Hosseini face un abuz de nefericire, de lucruri prin care femeilor afghane li se fură şi ultimul gram de demnitate. Totodată Hosseini are meşteşugul de a fi scris două romane din care nu lipsesc emoţia, suspansul şi intriga politică. Pentru că, da, şi primul roman – „Vânătorii de zmeie” – este unul de 5 din 5 stele, fiind tradus în peste 40 de ţări.

//
//

Invitatie la lectură #6>> Recomandari făcute de Andra Pavel, Andreea Toma şi Bogdan Bărbieru

Azi recomandăm cărţi. Andra Pavel, Andreea Iulia Toma şi Bogdan Bărbieru – adică 3 dintre autorii articolelor de pe Proliteratura – vă spun 3 romane care i-au impresionat cel mai mult.

● Andra PAVEL
E greu de spus care sunt primele 3 romane într-un top al cărţilor preferate. Pentru că citind altele, vor apărea alte volume care îmi vor place la nebunie. Însă, aş recomanda cu cea mai mare plăcere următoarele romane:

>> „Dragostea nu moare” – Maitreyi Devi.

Replica lui Maitreyi la cartea scrisă de Mircea Eliade, despre ce s-a întâmplat între ea şi Eliade şi cum a perceput ea, adolescentă fiind, întreaga poveste.Mi-a plăcut datorită informaţiilor despre cultura indiană; mi-a oferit o altfel de viziune a lumii şi a iubirii.
Cumpără cartea „Dragostea nu moare” – Maitreyi Devi.

>>Seria „Jocurile Foamei” – Suzanne Collins.

În viitor, din ceea ce mai rămâne din America, se formează 12 districte plus Capitoliu. Deoarece districtul 13 se răzvrătise împotriva Capitoliului şi a fost înfrântă, eliminată, conducătorii au decis să organizeze Jocurile Foamei în care, în fiecare an, o fată şi un băiat din fiecare District erau ale şi pentru a intra în Arenă şi a lupta până la moarte. Un joc interactiv pentru cei salvaşi, din capitală, un coşmar şi o luptă aprigă pentru cei din Arenă. Seria conţine trei cărţi, „Jocurile foamei”, „Revolta” şi „Sfidarea”.

Katniss Everdeen, personajul principal, e o adolescentă fără tată, care-şi riscă viaţa pentru a o salva pe a surorii sale mai mici. M-am regăsit în situaţia ei. Bine, nu e vorba de nicio Arenă în viaţa mea, dar m-a atins povestea şi pentru asta aş reciti-o dacă nu ar fi alte cărţi pe listă.
Cumpără cărţile „Jocurile foamei”, „Revolta” şi „Sfidarea” de Suzanne Collins

>>„Adam şi Eva” – Liviu Rebreanu.

Şapte vieţi ale unui acelaşi suflet, care-şi caută iubirea şi pentru care (sau din cauza căreia) moare de fiecare dată.Ideea de număr magic – şapte- , de reîncarnare, de suflet cu mai multe vieţi şi trupuri, toate astea m-au ţinut prinsă între foi. Şi trăgeam de timp, să nu citesc repede, să nu termin, să mai savurez. Nu e o carte uşoară, dar e interesantă.
Cumpără cartea „Adam şi Eva” – Liviu Rebreanu

● Andreea Iulia TOMA

E greu sa aleg cele trei cărţi care îmi plac cel mai mult, dar voi incerca să recomand:

>> Satra– de Zaharia Stancu

Mi-a ramas in minte datorita frazelor lait-motiv, ce potenteaza starea tensionata si tragismul. M-a cucerit prin lumea necunoscuta si deosebit de interesanta a satrei, m-a tinut cu sufletul la gura pagina cu pagina, trasand un destin tragic in care dragostea si moartea par a fi singurele puncte de reper. E o carte care te intriga, care starneste compasiune si admiratie deopotriva.
Cumpără cartea Satra– de Zaharia Stancu

>>Panza de paianjen– de Cella Serghi

M-am regasit oarecum in ea, nu atat prin destinul personajului principal cat prin anumite ganduri si conceptii. M-a fascinat atat prin parcursul Dianei Slavu cat si prin locurile unde se petrec o parte din intamplari- Mangalia, Balcic, un fel de taramuri magice ale iubirii.
Cumpără cartea Panza de paianjen– de Cella Serghi

>> Ecouri de dincolo de moarte– de Johan Theorin

Mi-a ramas in minte pentru atmosfera creata de autoare, dar si pentru povestea stranie, plina de suspans si secrete sumbre.Am continuat sa ma gandesc la ea mult timp dupa ce am terminat-o.
Cumpără cartea Ecouri de dincolo de moarte– de Johan Theorin

 

Pot scrie cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Vezi mai multe video din diverse

● Bogdan BĂRBIERU

Eu unul citesc mult mai multă poezie decât proză. Ca poeţi aş recomanda Eminescu, N. Labiş, Pablo Neruda, Grigore Vieru sau George Bacovia. Ca prozatori sau romancieri e destul de greu. Nu citesc o proză după numele autorului, iar fiecare roman are ceva inedit care să te atragă. Însă, aş recomanda următoarele cărţi:

>> Mihail Drumeş – Scrisori de dragoste

Mihail Drumeş e un scriitor acuzat în dese rânduri că a scris comercial, dar a şi fost marginalizat după cel de al doilea război mondial din cauza succesului său. De ce Scrisori de dragoste? Povestea e atât de actuală, deşi a fost scrisă în urmă cu peste jumătate de secol. În plus, sunt printre puţinele romane de dragoste care se termină prost. Despre carte am scris mai mult aici.
Cumpără cartea Scrisori de dragoste de Mihail Drumeş

Sorin Stoica – Jurnal

Sorin Stoica a murit de leucemie în urmă cu câţiva ani. Însă, opera rămasă în urma lui e de nepreţuit. Scrie simplu de multe ori, însă are o magie a cuvintelor care să te captiveze. Jurnalul a fost publicat post-mortem. Poţi afla mai multe informaţii în articolul Sorin Stoica, scriitorul solitar.
Cumpără cartea Jurnal de Sorin Stoica

Mi-e să mă hotărăsc asupra celei de a treia carte. Aş alege între Sanctus de Simon Toyne şi Al cincilea munte de Paulo Coelho.

Sanctus se aseamănă prin prisma temei cu Codul lui Da Vinci de Brown, dar pe mine m-a vrăjit. Este o combinaţie de succes între societăţi secrete – religie – secrete milenare ţinute ascunse – scene poliţiste (prin detectivul Arkadian) – schimbarea la faţă a societăţii (Citeste mai mult aici). De partea cealaltă, Al cincilea muntea prezintă triumful dragostei şi aduce în discuţie dificultatea oamenilor de a reacţiona în faţa unor situaţii grele (citeste mai mult aici).
Cumpără cartea Sanctus de Simone Toyne
Cumpără cartea Al cincilea munte de Paulo Coelho

Invitaţie la lectură #4 >> Mari secrete din istorie, civilizaţii şi locuri pierdute

Există locuri cunoscute, dar care ascund secrete milenare. Există oraşe pierdute, unele pentru totdeauna,dar care fascinează. Civilizaţiile străvechi – cum s-au pierdut şi oare au existat contacte cu extratereştri? Proliteratura vă invită la o lectură fascinantă despre istorii şi mistere mai puţin cunoscute.

Secretele Vaticanului de Bernard Lecomte

Bernard Lecomte este unul dintre cei mai mari istorici specializaţi în istoria Vaticanului şi a secretelor ascunse de această instituţie. În Secretele Vaticanului autorul încearcă să răspundă, prin prezentarea unor dovezi mai mult sau mai puţin credibile, la întrebări la care oamenii nu au primit niciodată un răspuns concret.

Vaticanul este construit pe locul în care în urmă cu 2.000 de ani Sfântul Petru era crucificat, locul având o încărcatură mare de mistere. Lecomte parcurge în carte mistere recente, de la apariţia comunismului până la alegerea actualului papă, propunând cititorilor subiecte interzise.

Cine a fost în spatele tentativei de asasinare şi de ce a fost dorită moartea lui Papa Ioan al II-lea? Care este legătura Papei Pius al XII-lea cu nazismul. De ce un nazist, recte Mussolini, a fondat Cetatea Sfântă? Giulgiul din Torino este, într-adevăr, cel autentic? Ce documente secrete deţine Biblioteca secretă a Vaticanului sau care este al treilea secret de la Fatima? Sunt doar câteva întrebări la care istoricul şi jurnalistul Bernard Lecomte încearcă să răspundă.

Titlu: Secretele Vaticanului
Autor: Bernard Lecomte
Rating: [rating=5]
Editură: Litera
Format: 140X210 mm
Nr. Pagini: 240
Cumpără cartea

Vezi un documentar video despre enigmele şi secretele ascunse de Vatican AICI (Subtitrat în română)

Istoria secreta. Civilizatii pierdute si mistere stravechi

Este o carte excepţională şi care va fi adorată de cei pasionaţi de misterele din istorie şi nu numai! Împărţită în 3 secţiuni, cartea propune o încercare de desluşire a 49 de secrete din istoria omenirii, probabil cele mai importante enigme.

Iată cele 3 secţiuni şi misterele din volumul Istoria secreta. Civilizatii pierdute si mistere stravechi

● Personaje enigmatice: Tutankhamon, Robin Hood, Amazoanele, Cavalerii Templieri, Magii, Druizii, Regina din Saba, Mumiile din Tarim, Legenda copiilor verzi, Regele Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde,

● Locuri misterioase: Atlantida, Stonehenge, Troia, Sfinxul, Labirintul Minotaurului, El Dorado, Marele Canion, Biblioteca din Alexandria, Piramidele,

● Artefacte neexplicate: Giulgiul din Torino, Bateria din Bagdad, Arca lui Noe si Potopul, Calendarul maya, Manuscrisele de la Marea Moarta, Manuscrisul lui Voynich,

Titlu: Istoria Secretă. Civilizaţii pierdute şi mistere străvechi
Autor: Brian Haughton
Rating: [rating=4]
Editură: Polirom
Format: 130X200 mm
Nr. Pagini: 400
Cumpără cartea

Ada-Kaleh sau Orientul Scufundat de Marian Tuţui

Un album prin care se doreşte o reconstituire imaginară, fotografică insulei Ada Kaleh, insulă dinamitată de comunişti pentru construcţia complexului Porţile de fier I. Poate fi considerată o carte document.

Titlu: Ada-Kaleh sau Orientul Scufundat
Autor: Marian Tutui
Rating:[rating=4]
Editură: Noi Media Print
Format: 235X215 mm
Nr. Pagini: 240
Cumpără cartea

Vezi un film documentar on-line despre Ada Kaleh, insula dinamitată de comunişti AICI.

Alte cărţi de 5 stele
[relatedratings=5]

“Cartea roşie”, volumul interzis timp de peste 80 de ani

Titlu: Cartea Roşie
Rating: [rating=5]

Titlu Original: Novus Liber
Autor: Car Gustav Jung
Editura: Trei
Cumpăra cartea Novus Liber/Cartea Rosie (Reducere 35%)

“Cartea Roşie” sau “Novus Liber” este opera care timp de peste 80 de ani a fost ţinută ascunsă publicului, fiind închisă în seiful unei bănci elveţiene. Autorul este pihologul elveţian Carl Gustav Jung, specialist în tratarea schizofreniei.

Despre romanul “Novus Liber” se poate spune că este o carte autobiografică, pentru că spune povestea autorului care începuse să aibe halucinaţii – nu vedea decât “râuri de sânge” – şi care într-un final îşi regăseşte sufletul prin crearea unei noi imagini a lui Dumnezeu, a unei noi cosmogonii psihologice.

Volumul este cu atât mai spectaculos datorită faptului că a fost scris într-o stare de imaginaţie activă, de halucinaţii şi conţine desene proprii care se aseamănă cu simboluri din tratatele de alchimie sau simbolurile Mandalei. Cu toate astea, cartea reprezintă un text vizionar, remarcabil, filosofic şi scris cu un talent ieşit din comun.
Manuscriscul a fost închis într-o bancă de însuşi psihologul Carl Gustav Jung, care spunea despre “Cartea roşie”: “Anii in care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importanta a vietii mele, in decursul careia s-au decis toate lucrurile esentiale”.

“Sunt obosit, sufletul meu, ratacirea mea a durat prea mult timp, cautarea mea de sine a fost in afara trupului meu”.

„Te iubesc”

Titlu: Te iubesc
Autor: Catherine Siguret
Editura: Nemira (GlossyBooks)
Traducere: Diana Morărașu
Rating: [rating=4]

Comandă online

 

„Te iubesc”. Poate cele mai grele cuvinte  pe care Alice le-a spus în viața ei.
Cartea de buzunar de la Nemira e plină de cuvinte :) . Alice e scriitoare, „o autoare anonimă preocupată de viața starurilor” (așa cum se precizează pe coperta 4). Într-o oarecare zi, îl întâlnește de la distanță pe faimosul scriitor Philippe Musil și, vrăjită de viața pe care o emană corpul lui, îi scrie un mail: ”Mi-ar plăcea să vă revăd”. Ca o îndrăgostită (deja?) așteaptă un răspuns care vine foarte târziu și foarte confuz: ”Noi? Re?vedem?” Între timp, îndrăgostita îi citește toate cărțile, devine retrasă, nu răspunde la telefoane, e nepoliticoasă și distrată.

În urma mesajului rece, distant (”Cine sunteți?”), cei doi ajung să schimbe multe mesaje virtuale, despre totul și nimic. Apoi, ca un adevărat seducător, Philippe o anunță că pleacă din țară pentru a-și promova noul roman.
În întreaga cărțulie, una din cele mai bune prietene ale lui Alice ne povestește cum tânăra se pierde de dorul lui, apoi își revine, apoi „nebunia” (care se va dovedi a fi iubire) apare iar.
„(…) piele, foc de lemne, lemn ceruit, stejar, mirt, cedru, mosc. Nobil. Cald. Elegant. Masculin. Mistic. Sălbatic. Fermecător. Șapte adjective care îl calificau perfect pe Philippe Musil, trebuie să recunoaștem, fie că ne place sau nu.”

Lumânări parfumate pe altarul dedicat lui Musil, renovări de apartament, comportament schimbat. Apoi, misteriosul revine, cu mesaje scurte și apeluri. Ce se întâmplă după, de ce e Alice sigură că el e alesul – sau, mai bine zis, că ea e cea menită să fie cu el –, de ce se teme Philippe, cum se termină povestea vă las pe voi să aflați.

„Nevinovata (și vinovata) nu mai era acolo pentru a-i da curajul de a ajunge în al nouălea cer, așa de aproape de infern, după părerea lui.”

E un fel de a prezenta dragostea și ce furtună poate ea provoca într-un suflet de scriitor. Condamnat să se joace cu cuvintele și cu poveștile, uneori el uită să își joace propria viață, uită unde e limita dintre real și literatură, nu vrea să vadă că iluziile sunt doar atât. Iluzii.

„(…) și apoi, cuvintele i-au pierdut pe amândoi; doi scriitori nu își pot spune mai nimic, în orice caz nu prin cuvinte, căci nu vor face decât să se prefacă, asta e boala lor.”

Mi-a plăcut să sesizez că, deși unele fraze sunt foarte dezvoltate, altele, cele care definesc gândurile personajelor, sunt scurte, fragmentare, la fel ca în viața și mintea noastră. Mi s-a părut ingenioasă ideea lui Alice: „a sfârșit prin a introduce în agenda telefonului mobil numărul lui Philippe Musil sub numele „fii tare”; anunțul apărea pe ecran ori de câte ori o suna. Iar dacă nu o suna(…), avertismentul o împiedica să săvârșească un act de slăbiciune: să-l apeleze și să-i spună totul.”

E o carte ușoară, o cărticică de toamnă, de ploaie, sau de citit pe o bancă în parc.
Oare câți dintre noi avem curajul să spunem „Te iubesc”?
Lectură plăcută!

Descoperind dragostea prin arheologie

Autor: Anne Rice

Titlu: Mumia

Numar de pagini: 512

Cumpăra cartea “Mumia”

Anne Rice a devenit cunoscută şi iubită datorită cărţilor sale despre vampiri, în special a bestseller-ului ecranizat „Interviu cu un vampir”. De fiecare dată Rice a reuşit să surprindă şi să aducă ceva special în cărțile cu vampiri, făcând diferenţa dintre o carte cu vampiri şi un bestseller cu vampiri.  Nici „Mumia” nu face rabat de la stilul desăvârșit al Annei Rice, deşi are o temă comună, care nu mai făcea vâlvă … o mumie şi căutarea ei.

Prin stilul ei debordand scriitoarea creează un decor egipteano-londonez exotic, seducător în care suspansul, emoţiile şi un erotism rar întâlnit realizează un fir narativ care te va captiva. Un grup de arheologi pleacă în cautarea unei mumii, însă subiectul principal va fi o poveste de iubire care se înfiripă. În finalul cărţii vom află că “a iubi şi a urî cu atâta înverşunare, aceasta era însăşi esenţa vieţii”.

Fragment din carte:

“Pentru prima dată, pricepea înţelesul simplu al cuvântului regal. Îi veni în minte un alt cuvânt, nefamiliar, dar perfect adecvat. Era cuvântul fermecător. I se părea că o parte din frumuseţea lui se afla dincolo de aparenţe. Părea uimitor de inteligent şi de curios, deşi foarte stăpân pe sine, toate acestea în acelaşi timp. Din altă lume, totuşi perfect normal. Mai grandios decât uman, şi totuşi uman”.