Editurile mor de foame, da’ mor pe mana lor (Sau de ce au nevoie editurile pentru a nu muri de foame)

De la inceputul anului 2012, mai multe „pete negre” din activitatea marilor edituri din Romania au iesit la suprafata. Traducatori neplatiti, scriitori care isi primesc cu intarziere banii cuveniti din drepturile de autor, angajati carora li s-au taiat salariile si au ajuns sa munceasca pe sume de nimic, etc.

Desigur, daca ai timp sa stai la palavre cu reprezentanti ai acestor edituri o sa afli ca de vina pentru aceste lucruri sunt criza economica si numarul tot mai mic al persoanelor care citesc carti si/sau cumpara carti. Fals. Complet fals. Pentru ca daca editurile mor de foame, acest lucru se intampla din vina lor. Nu din cauza crizei si o sa va explic si de ce.

„Cititori putini, cumparatori de carte mai putini”

E o scuza falsa, o teorie formulata, probabil, in baza enuntului „eu nu am nici o vina”. Intr-adevar, numarul cumparatorilor de carti scade sau creste in functie de perioada si de cartile aparute. Insa, numarul cititorilor e in crestere fata de anii precedenti.

Problema apare cand oamenii aleg sa imprumute carti decat sa arunce banii pe carti. Si aici o mare parte de vina o au editurile care in foamea lor aleg sa practice niste preturi uriase, triple chiar fata de costurile de productie, asta in loc sa mearga pe principiul preturi accesibile sau mici, vanzari mari. Si va dau niste cifre ca sa intelegeti unde bat.

O carte care are in jur de 200-300 de pagini are un cost de productie de maxim 10 lei (daca editurile au propriile tipografii, costul scade). Insa, editurile vor vinde catre librarii cu un pret de 20-30 de lei (chiar si mai mult). La randul lor, librariilor vor adauga si ele un procent considerabil la pret. Si, astfel, ajungem sa cumparam cartea cu 30-40 de lei din librarii. Iar daca e vreun autor celebru atunci pretul sare de 50 de lei. Asta in conditiile in care la noi in tara un scriitor castiga din drepturile de autor undeva intre 7 si 12 % din vanzari (in afara se castiga chiar si 70%).

La asemenea preturi, in conditiile in care salariu minim e de 600 de lei, e si normal sa nu ai vanzarile mari. Pentru ca cei care citesc nu sunt oameni care provin din familiile Becali, Udrea, Cocos sau Patriciu, ci oameni simpli, oameni de rand. Cei din familiile asemanatoare cu cele enumerate mai sus cumpara carti pentru ca stie ca e de bine sa ai carti in biblioteca, nicidecum nu in calitate de cititori.

Editurile nu au auzit de practica inovarii, cercetarii si anticiparii

Pe bune, chiar nu au auzit de asemenea practici. O companie mare stie ca va avea cifra de afaceri mai mare, implicit si profitul, cu o singura conditie: calitate, cercetare, inovare si anticiparea dorintelor consumatorilor. Sa va dau un exemplu in legatura cu anticiparea dorintelor (presupun ca la restul stiti ce inseamna).

De curand, in Romania a avut loc premierele a doua blockbustere, anume filmele Bel Ami si John Carter. Ambele ecranizari au scenarii adaptate dupa romane celebre scrise de Guy de Maupassant, respectiv Edgar Rice Burroughs – creator si al mult mai celebrului Tarzan. Daca Bel Ami a fost tradusa acum cativa ani si se gaseste in librarii, despre A Princess to Mars nu se poate spune acelasi lucru.

Si, in plus, anul acesta sunt peste 25 de ecranizari ale unor romane, filme despre care se spun ca vor deveni fenomene cinematografice. Insa, daca editurile nu stiu sa anticipeze aceste momente, degeaba vor traduce cartile. Pentru ca interesul pentru cartea cu pricina dispare cu timpul pentru cel care a vizionat filmul si doreste sa citeasca si romanul. Spre exemplu, Harry Poter sau seria Amurg au devenit cele mai vandute carti dupa ce au aparut filmele respective. Si acest lucru s-a intamplat asupra multor romane.

Alt exemplu. Calendarul mayas si data apocaliptica 21 decembrie 2012. Cate edituri si cate titluri pe aceasta tema au fost publicate in Romania in perioada 2011-2012? Maxim 4.

Cate carti ale lui Sitchin Zecharia– cel care a facut vorbire despre Anannuki, zeii veniti din cer ai sumerienilor si al mayasilor, dar si despre aceasta data apocaliptica au fost publicate in Romania in anii 2011 si 2012? Nici una din cate stiu eu. Cate s-ar fi vandut? Mult mai multe decat cele care poarta semnatura Mihaelei Radulescu sau lui Botezatu? Pentru ca oamenii sunt curiosi, pentru ca sfarsitul lumii si legendele despre extraterestrii Anannuki veniti de pe Nibiru sau despre mayasi fascineaza foarte mult. Plus, avantajul anului 2012.

Cine sa auda? Cine sa vada? Cine sa puna in practica? Ce stii tu despre marketing, nu avem nevoie de sfaturile tale, esti prost (ceea ce ar putea fi adevarat – n.m.) o sa se auda prin birourile editorilor care citesc acest articolul.

Marketing nu prost, ci extrem de prost; bugete de publicitate aproape zero.

Acest punct are legatura si cu ce am scris mai sus, pentru ca tot la marketing se refera si inovarea sau anticiparea.
Editurile din Romania fie nu au habar despre cat conteaza marketing-ul intr-o afacere, fie nu vor sa auda de acest lucru. Oamenii de marketing buni si extrem de eficienti costa mult, iar editurile nu vor sa plateasca pentru ele sau nu au alocate sume mari pentru publicitate in cazul in care au departamente de marketing. Si daca exista departamente de marketing, atunci ca angajati sunt persoane care au o activitate ineficienta. Cei buni nu lucreaza pe sume de nimic, cei prosti accepta sa isi vanda marfa pe un salariu de nimic; problema fiind ca si marfa e de slaba calitate.

Ma repet, pentru a avea o afacere de succes trebuie sa ai rabdare (succesul se construieste treptat), sa investesti ceea ce castigi. Sunt lucruri simple pe care oricine care a studiat economie le stie. Iar publicitatea, marketingul sau promovarea (alaturi de produs si calitatea lui) sunt componente importante in dezvoltarea unei afaceri. Doar ca noi inca construim afaceri in spiritul comunist-traditionalist: las-o ba ca merge asa.

In loc de concluzii

Ma opresc aici, desi as putea continua. Insa, as avea prea multe sfaturi si as gasi prea multe greseli incat ar trebui sa fiu platit pentru ele, pentru ca as face treaba – cel putin teoretic – a celor care sunt platiti pentru asta.

Lipsesc multi factori, sunt multe greseli si mai ales lipsesc unii oameni cu o viziune mai ampla in activitatea editurilor mioritice. De aici si situatia materiala nasoala, tocmai de asta nu ne putem compara cu alte edituri (credeti ca noi nu avem scriitori de valoarea lui Coelho, spre exemplu?!). Cum scriam si in titlu, daca editurile au o situatie financiare proasta o au datorita lor si temerii de nou, iar daca mor, mor pe greseala lor. Nu din cauza crizei sau a cititorilor.

Ps: Articolul original se intindea pe 6 pagini de A4. L-am scurtat, pentru ca nu vroiam sa plictisesc sau sa arat detalii si cifre economice despre care multi fie nu au cunostinte, fie nu ii intereseaza. Mai ales ca Proliteratura un blog literar.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Editurile mor de foame, da’ mor pe mana lor (Sau de ce au nevoie editurile pentru a nu muri de foame)&8221;

  1. Daniel zice:

    Salut,

    Trimite-mi, te rog, si mie alea 6 pagini A4…nu se stie niciodata, poate iese de o colaborare 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s