Mircea Eliade: Despre tinereţe şi bătrâneţe (II)

* Despre tinereţe şi Bătrâneţe, Oceanografie, Mircea Eliade

Citeşte prima parte AICI

Obisnuiesc tinerii sa-si bata joc de frica de moarte a batranilor si sa se laude cu curajul cu care ei, de pilda, ar infrunta moartea. Nu e greu sa sacrifici ceea ce n-ai avut timp inca sa pretuiesti. Ce-ar putea pierde un tanar, murind? Ce cunoaste el din viata ca s-o iubeasca? Dar mai este ceva; este definitiva opacitate a tineretii fata de sentimentul mortii, fata de agonie, de trecere. Si aceasta opacitate tradeaza mediocritatea; caci o constiinta in care nu s-a zbatut, intr-un fel sau altul,  problema mortii mare are de crescut pana sa atinga acel minim de elevatie indispensabil contemplatiei si intelegerii vietii.

Cineva imi spunea ca tineretea este mediocra pentru lipsa ei de experiente sau pentru putinatatea acestor experiente. Poate sa fie asa. Dar, judecand dupa propria mea observatie, nu experientele lipsesc unui tanar, ci intelegerea lor. Tinerii nu stiu ce sa faca si cum sa scape de experienta. De aceea chiar intamplarile extraordinare le raman oarecum exterioare, le poarta dupa ei ca un lest, nu le transforma in hrana si intelegere. Am cunoscut un tanar gazetar cehoslovac care a facut de trei ori inconjurul lumii, a cunoscut toate mizeriile si toate aventurile, a strabatutu orase de vis si de cosmar – si cand s-a intors, dupa patru sau cinci ani, era tot atat de mediocru, de opac, de grosolan sufleteste ca si mai inainte. Fericitul acela ramasese un perfect tanar, adica un mediocru.

Cumpără acum volumul Oceanografie de Mircea Eliade si beneficiezi de o reducere de 63% 

Si cu toate acestea, tineretea are intotdeauna dreptate. Sa te impotrivesti unei mediocritati tineresti pentru a sustine o perfectiune batraneasca – e cea mai mare crima a spiritului. Adevaratii creatori sunt batranii si maturii, desigur, si adevaratii impotenti sunt tinerii; totuşi, cei dintai nu intereseaza, iar cei din urma trebuie intotdeauna sa ne intereseze.  Nu pentru ca ei sunt viitorul culturii, etcetera, etcetera.  Ci pur si simplu, pentru ca nu-i cunoastem inca, pe cand pe maturi si batrani ii cunoastem.

Nu ma intereseaza perfectiunea oprita pe loc; ma intereseaza intotdeauna o serie de esuari, de bajbaieli, de caderi. Intr-o perfectiune, intr-o certitudine – gestul vietii s-a implinit; prin insusi faptul ca e „perfecta” si „certa”, a murit, a inghetat. Ceva nou nu se mai poate naste de acolo.

Si prefer sa asist si sa ajut la nasterea umila si mediocra a unei forme pasagere, imperfecte – decat sa contemplu la nesfarsit o forma magnifica, dar moarta, desavarsita.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Mircea Eliade: Despre tinereţe şi bătrâneţe (II)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s