Roland Barthes şi limbajul culturii de masă

Articol scris de Anda Silea

 Între 1954 şi 1956, Roland Barthes publica mai multe articole asupra unor diferite aspecte existenţiale ale lumii moderne, realizând aşa cum el însuşi afirma în prefaţa ediţiei franceze : „o critică ideologică asupra limbajului culturii de masă”.

Astfel prin această primă parte, care reuneşte articole diferite, reuşim să reflectăm asupra câtorva mituri ale lumii cotidiene franceze. Analizând  structura mitică ascunsă în spatele unor realităţi lipsite de orice structură asemănătoare cu aceasta, realităţi regăsite: wrestling, fotografie, cinematograf, jucării, teatru, gastronomie, grevă, automobil, astrologie, ajunge chiar la analiza vinului şi a laptelui, a biftecului şi a cartofilor prajiţi.

Oricât de banale ar părea aceste ultime elemente,  pur profane am putea spune, regăsim totuşi în profunzimile lor structuri mitice care le conferă valoare. Cine s-ar putea gândi aşadar că banalii cartofi prajiţi sunt „mitici” sau ca biftecul poate spune ceva despre natura umană?

Volumul „Mitologice” apare în 1957, fiind alcătuit din doua părţi. Prima parte însumează articole a căror temă este amintită mai sus, cea de-a doua parte este considerată a fi prima demonstraţie semiologică a limbajului culturii de masă exemplificat prin articolele din prima parte.

În această a doua parte, mitul apare astfel ca fiind vorbire, un mod de comunicare căruia i se impun anumite limite. Mitul apare ca un limbaj care se construieşte pornind de la limba, mai exact care are drept foma ceea ce aparţine de fapt sensului limbii. Sfera limbajului mitic depăşeşte astfel sfera limbii propriu-zise. Semnificatul mitic, sau conceptul ajută la deformarea  sensului, alienarea, înstrăinarea acestuia de  cotidian, de real, de unde şi necesitatea iniţierii pentru a fi posibilă o adevarată cunoaştere a mitului. Mitul poate fi cunoscut din trei perspective: a producătorului de mit, care pleacă de la concept pentru a-i găsi forma; a mitologului, care descifrează mitul înţelegând deformarea şi a cititorului de mituri pentru care mitul este realitatea.

Ceea ce reiese din lucrarea lui Barthes este faptul că mitul nu mai este receptat ca un „bun existenţial” colectiv, ci mai degrabă ca unul individual. Mitul încetează să mai fie receptat de întreaga colectivitate, fiind mult mai semnificativ pentru un singur individ. Asistăm astfel în cadrul lucrării lui Barthes la deplasarea viziunii mitologice de pe colectivitate, pe individ, deplasare ce se poate explica şi prin simpla analiză a evoluţieie sociale. Mitologia participă totuşi la facerea lumii, încercând să regăsească vârsta inocentă a acesteia, postulând libertatea, fiind în acord cu lumea.

Omului îi revine, a câta oară?, dreptul de a alege între a accentua realul penetrabil pentru istorie, a ideologiza şi a poetiza, prin un real impenetrabil. Cel care citeşte această lucrare trebuie să aibă în vedere reconcilierea realului şi a oamenilor, a descrierii şi explicaţiei, a obiectului şi a cunoaşterii, fără de care lucrarea lui Barthes nu poate fi decodificată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s