Bilant Proliteratura: Cele mai citite şi mai apreciate 10 articole în 2011

4 luni. Asta e vârsta blogului literar Proliteratura. În septembrie, alături de o mână de oameni entuziasmaţi, printre care se numără Ada, Alexandra, Ioana şi altii, am pornit să scriem o poveste. O poveste pe care noi am numit-o Proliteratura. Suntem PRO pentru că scriem, citim şi ne place.

Ceea ce este îmbucurător este reprezentat de faptul că în prezent doar 52% dintre cei 65.000 de  vizitatori au poposit pe blog venind de pe motoarele de căutare gen google, yahoo sau bing. Cei 48% de vizitatori care intră direct sunt doar motivele de bucurie. Pentru că pe ei am reuşit să îi păstrăm ca vizitatori permanenţi.

Vă prezentăm, în continuare, un top 10 al celor mai citite şi apreciate articole publicate pe Proliteratura.eu. Clasamentul a fost întocmit în baza unei formule de calcul ce are la bază numărul de vizualizări, comentarii şi share-uri.

10. Cum au decurs ultimele zile din viaţa poetului Nicolae Labiş

Cel din urmă îi mărturişeste situaţia financiară instabilă, dar şi că simte că se află în pericol.Labiş îi mai spune lui Portik că trebuie să dispară pentru o perioadă din lumea scriitorilor din Bucureşti pentru că se teme să nu păţească ceva după ce a cântat şi recitat Imnul Regal şi alte poezii interzise. Poetul ar fi trebuit să plece cu câteva zile înainte de Crăciun. [citeşte articolul]

9. Te iubesc

Lumânări parfumate pe altarul dedicat lui Musil, renovări de apartament, comportament schimbat. Apoi, misteriosul revine, cu mesaje scurte şi apeluri. Ce se întâmplă după, de ce e Alice sigură că el e alesul – sau, mai bine zis, că ea e cea menită să fie cu el –, de ce se teme Philippe, cum se termină povestea vă las pe voi să aflaţi. [citeşte articolul]

8.Cititorul din peşteră de Rui Zink

Anibalector nu poate concepe aceasta lume în care lectura este lipsită de importanţă (părinţii tânărului îşi cumpăraseră cărţi de Saramago, dar nu le citiseră niciodată). Astfel începe „educarea”, iniţierea tânărului în universul lecturii. [citeşte articolul]

7. Sorin stoica, scriitorul solitar

Poate sinceritatea devastatoare a autorului. Poate maturitatea scriitoricească (avea 22 de ani când a debutat). Sau poate mijloacele de exprimare artistică. Poate că pentru el scrisul era „medicamentul” împotriva bolii. Poate textul „Scriu că am nevoie de un public, scriu ca să mă dau în stambă şi, de fapt, toţi fac asta”. [citeşte articolul]

6. Scrisoarea unui tată

Pe aici prin sat, amu’ după ce răsunetul războiului trecu’, lucrurile s’o mai aşeza. Soarele a ars tot în calea sa şi toamna n-o fi de unde să luăm porumb, da’ trecem noi şi peste asta. Să ştii băiatul tatii ca visul tău s’o făcu’ real, însă tu lipseşti ca să mai vezi cum ruşii au plecat. Prin sat e bine. Oamenii te vorbesc de bine amu’, dar am aflat de la un om din regat ca mulţi tineri ca tine o fost duşi la muncă silnică. Poate d’o fi mai trăit mumă’ta ea ar fi ştiut să te îndrume ca să nu cazi în ghearele călăului. [citeşte articolul]

5. Top 10 cele mai frumoase poveşti de Craciun şi cu Moş Crăciun

În 1897, Dr. Philip O’Hanlon a fost întrebat de către fiica sa, Virginia, în vârstă de 8 ani, dacă există Moş Crăciun sau totul este o păcăleală, după cum spun unii prieteni. Tatăl i-a spus să scrie o scrisoare către şi despre Moş Crăciun şi care va fi trimisă pentru publicare ziarului New York Sun, unul dintre cele mai galonate ziare ale epocii. O’Hanlon i-a mai spus copilei că dacă scrisoare va fi publicată, atunci înseamnă că există Moş Crăciun. “Livra” a ajuns la jurnalistul Francis Church, care în cadrul unui editorial a publicat scrisoarea acesteia şi i-a replicat “Da, Virginia, există un Moş Crăciun”. Editorialul respectiv este probabil cel mai republicat articol din presa de peste ocean. [citeşte articolul]

4. Mihai Beniuc – un poet aberant şi lingău care a sfârşit ca “un gândac într-o dumbravă”

… îl descrie pe Beniuc ca fiind un „pitic, cu o faţă demongol, păstrându-şi ca pe o sfidare accentul de ţăran ardelean; […] părea – în comportament şi exprimare – un primitiv cu câteva clase primare. […] Un profil inconfundabil. 90% din opera lui poetică … părea scrisă de un idiot furios: ode şi imnuri lamentabile la adresa Partidului-părinte”.

Beniuc nu a mai apucat să cunoască căderea comunismului şi decăderea sa ca poet, murind în 1988. După revoluţia decembristă, a fost scos din manualele şcolare şi a intrat în anonimat, redevenind, chiar dacă postmortem, ceea ce era cu adevărat. Un „gândac într-o dumbravă”. [citeşte articolul]

3. Iubirea prin scrisori

“Dragostea n-o poţi cumpăra cu toate bogăţiile pământului, dar o poţi avea cu un simplu surâs”
Pentru că în perioada interbelică erau la modă stilurile franţuzeşti şi băieţii „săraci căsătoriţi cu fete de moşieri”, Drumeş imortalizează prin jurnalul lui Dinu Gherghel, băiatul deştept, dar sărac, de la ţară, cât şi prin scrisori, drama trăită de cei doi, în special de Dinu care se află într-o permanentă dilemă. [citeşte articolul]

2. Ruşii au şi ei un Labiş. Moartea lui Esenin: între sinucidere şi asasinat

Poetul Serghei Esenin si Isadora Duncan

Însă, asupra morţii sale misterioase au planat mai multe îndoieli.

Erlich, prietenul lui Esenin, spune că acesta avea de gând să se schimbe, să renunţe la alcool. Un om care are asemenea planuri nu s-ar sinucide. De asemenea, crestăturile de la mâna stangă nu se explică nici ele, din moment ce acesta s-a spânzurat … Ce rol aveau tăieturile?În camera de hotel hainele şi hârtiile poetului erau împrăştiate, ca şi cum cineva le-ar fi răscolit. Dar, dincolo de aceste argumente, cel mai puternic argument este reprezentat de problemele poetului cu puterea socialistă şi cu CEKA, precursoarea KGB-ului. Acestea l-ar fi anihilit, mascând asasinatul.
[citeşte articolul]

1. Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă

Nicolae Labiş alături de Margareta, sora poetului

Cu varianta accidentului a fost de acord şi vatmanul Mihai Udroiu. Însă, mai târziu acesta recunoştea în faţa poetului George T. Popescu că moartea lui Labiş a fost crimă, poetul fiind împins. În volumul mai sus amintit, Imre Portik îl citează pe Labiş, care la spital a spus: „Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva. N-am avut timp să mă uit înapoi, pentru că îmbrâncitura m-a proiectat, cu braţele deschise, pe grătarul dintre vagoane”. [citeşte articolul]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s