Nasul lui Mussolini de Lluis-Anton Baulenas

reducere 40%

Rating: [rating=4]

Da, chiar mi-a plăcut romanul ăsta.

Dincolo de legătura profesională pe care o am cu el, dincolo de coperta care nu îi seamănă deloc, dincolo de necunoaşterea cititorilor români cu privire la literatura catalană, dincolo de orice altceva …e ea.

Ea, care aşteaptă.

Ea, care urăşte.

Ea, care vrea să ucidă şi să termine totul.

În timpul acelor zile îşi reamintea mereu că nu sunt ucişi oameni, ci idei. După cum tu, la rându-ţi, te lăsai ucis în numele unor idei, nu al unor oameni.

Ceea ce se întâmplă în Nasul lui Mussolini este prea puţin important în comparaţie cu ceea ce nu se întâmplă: ai arma în mână, ştii care îţi este ţinta, eşti pregătit să tragi şi, dintr-o dată, timpul rămâne suspendat în aşteptarea unui ordin.

Aceasta este drama prin care trece Berta Panatis, al cărei destin refuză să se împlinească.

Cu personaje aflate într-o luptă continuă, pentru care nu contează drumul pe care îl parcurg, ci ceea ce se află la capătuli lui, Nasul lui Mussolini este romanul unei aşteptări.

Mai inexplicabilă decât amânarea la nesfârşit a atentatului era lipsa oricărui semn de viaţă. Era mai cumplită decât agonia aşteptării, mai groaznică decât trecerea timpului. Lumea luptei politice începea să i se pară la fel de îndepărtată ca planeta Venus. A trecut de la efervescenţa socială şi personală, de la tumultul înfruntărilor de zi cu zi din Barcelona, la încordarea aşteptării şi, încetul cu încetul, la neliniştea nemişcării. De aici, la închistarea vitală. Pentru a supravieţui.

Asta e cheia romanului. Deşi mulţi ar putea să îl considere un roman istoric, de aventuri, de acţiune, chiar de dragoste, nu este nici pe departe aşa.

Este un roman despre nimic. Despre nimicul care ne hăituie, care ne omoară încet-încet, ca în romanele Virginie Woolf:

Apoi, ca prin farmec, preţ de o zecime de secundă, timpul se încolăcea în sine însuşi, ca o poartă giratorie, şi deschidea un spaţiu care-i permitea să se afunde într-o lume paralelă.(…). O lume paralelă care era, în acelaşi timp, şi a ei, deplasată în timp şi spaţiu.

Cartea a apărut la Editura Meteor Press în 2010.

P.S.: Titlul face referire la încercarea lui Violet Gibson (foto) de a-l asasina pe Mussolini în 1926. A reuşit doar  să îi rănească nasul.

În romanul lui Baulenas, cel care trebuie ucis este Primo de Rivera.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s