Articoli nepoliticoşi (partea a doua)

●● Articoli nepoliticoşi (partea a doua)
●● Mihai Eminescu, Opere
●● Continuare de AICI

Deficit lîngă deficit, împrumut lîngă împrumut, dătorie lîngă dătorie, gaură lîngă gaură, pînă ce finanţele României nu vor fi curînd decît o gaură mare. Aviz onor. Ministeriu de ga … De finanţe. Aviz mandatarilor ţării!

Trei moduri dunt de-a rezolva o cestiune.

Cel dintîi e să vezi lucrurile, surîzi amar, te îndoieşti … dar stai la îndoială şi nu mergi mai departe. Scepticism.

Cel de-al doilea e că vezi răul, îţi sfărmi căpăţîna de-i afli cauzele, calculezi cu cifre pozitive şi nu imaginare, iluzorii, îţi scurtezi din plapomă nibişor şi te-ntinzi numai pe cît ţi-ai scurtat-o… devii onest şi econom. Pozitivism.

Al treilea e că: văzînd răul, surîui cu nobleţe şi dispreţ şi-ţi zici în minte: ţara e bogată, ţara va plăti … Timpul va şterge şi urmele. Optimism.

Să analizăm toate aceste trei moduri în rebus. Cel dintîi şi cel de-al treilea sunt cele obicinuite în România, cel de-al doilea e cel obicinuit prin alte locuri a lumii, mai cuminţi.

Atât scepticul cît şi optimistul se opresc la îndoială însăşi şi nu merg mai departe. Unul ştie (răul) şi cată lîngă el, altul ştie şi sare cu ochii închişi peste el. Dar nevrînd a şti de rău şi ig(no)rîndu-l, el totuşi există. El ar exista chiar dacă nu l-ar şti nimeni, ar exista, şi ca tot cei- rău, ar creşte şi s-ar mări progresiv pînă ce s-ar fini cu ruina statului român. Să ne explicăm.

Azi sunt în România atîţia amploiaţi încît ai putea să împli cu ei două generaţiuni, nu una. Jumătate din aceşti oameni care zgîrîie la hîrtie ar putea să zgîrîie brînză şi să cîntărească măsline or să facă cizme şi haine. Cîte braţe s-a luat meseriei, cîte comerciului, ba cine ştii cîte artei şi literaturii. Dacă Gr. Alexandrescu n-ar fi fost amploiat ar fi devenit unul dintre cei întîi literaţi ai Orientului. Ci aşa: toate puterile sufleteşti ale generaţiunei sunt absorbite de lupte de partide, şi la rîndul lor toate partidele nu sunt decît amploiaţi pe de-o parte cei activi, pe de alta cei destituiţi.

Aceştia se ceartă pe ţara cea de jaf. Modul cum se ceartă o numesc cu toţii presă. Ce fizionomie are drăguţa ceea de presă, despre aceea cititorul va fi avut bunăvoinţa de-a se informa din articolul meu intitulat: Limba în ziarele din România liberă.

Încă un rău au oamenii din România: înainte voia fiecare să fie domn, azi vrea fiecare să fie ministru. De nu fiecare, totuţi aş vrea să am atîtea monede de-un ban pe cîţi i-am surprins cu vorba asta asupra visurilor lor celor mai fericite.

Citeşte prima parte aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s