invocaţie de toamnă

mai vino toamnă, şi-ţi tăvăleşte trupul prin vise,

vino să trecem prin porţi nedeschise,

să ne iubim nebuneşte şi mistic doar noi,

de ploaie, de plânset, de râsete goi.

 

du-mă în sus şi afundă-mi sufletul in infinit,

să mă simt uitat de timp şi neiubit.

doar tu să mă iubeşti, în frunze arse-ascunsă,

doar tu, doar tu, minune nepătrunsă.

 

mai vino s-alergam prin galben, ca leii-nfometaţi,

şi pradă să ne fie doar sori neinventaţi…

revino toamnă dulce, chiar dacă mă-ntristezi,

sădeşte-n mine ploaie şi iarba şi livezi.

 

revino-n frunze sparte, minune adorată,

să ne iubim feeric, o dată şi-nc-o dată.

să ne iubim aşa cum nimeni nu mai poate,

nimic să fie-ntre noi şi noi să fim în toate.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;invocaţie de toamnă&8221;

  1. Alexandra Comsa zice:

    Ana Maria, multumesc mult! Nu incerc sa sadesc nimic, cred ca iubirile si tristetile toamnei sunt deja in noi. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s