"Cititorul din peşteră" de Rui Zink

Rui Zink este profesor de literatură în Lisabona.

Cititorul din peşteră este, în parte, rezultatul contactului cu elevii, un răspuns la întrebările acestora legate de lectură şi literatură.
Astfel, această povestire încearcă sa definească, dincolo de acţiunea simplă, lectura.

Personajul narator este un tânăr care, în urma unui naufragiu, ajunge pe o insulă, în peştera lui Anibalector (animal lector), un loc plin de cărţi: Cărţi, cărţi, cărţi. Oase şi cărţi, cărţi şi oase, cărţi şi iar cărţi, răspândite pretutindeni. Cărţile, ca nişte cadavre, aşteaptă să fie readuse la viaţă prin lectură.

El, naratorul, este clasicul lector inocent, aflat la începuturile experienţei literare, pe când Anibalector reprezintă lectorul competent. Acesta din urmă este descris astfel: Trebuie să fie un soi de maimuţă uriaşă ce are o slăbiciune pentru cărţi. Poate mirosul hârtiei, că de citit, nu mai citeşte nimeni, necum un animal pierdut într-o insulă pustie.
Ironii de acest gen sunt inserate de autor pe tot parcursul povestirii, ca şi cum ar încerca să ne atragă atenţia asupra importanţei lecturii, dar şi să semnaleze, totodată, problemele legate de scăderea nivelului acesteia.

Anibalector îl obligă pe tânăr să citească şi să poarte discuţii pe baza cărţilor citite. Prima dintre discuţii porneşte de la Biblie, pe care tânărul nu a citit-o. Acesta încearcă să îşi justifice lipsa lecturii prin faptul ca în ziua de azi nimeni nu mai citeşte:
– (…)Acum aproape nimeni nu mai citeşte.
-Nu citiţi? Atunci ce faceţi? Cum vă petreceţi timpul?
-Păi…Se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile…Şi novelele…


Anibalector nu poate concepe aceasta lume în care lectura este lipsită de importanţă (părinţii tânărului îşi cumpăraseră cărţi de Saramago, dar nu le citiseră niciodată). Astfel începe „educarea”, iniţierea tânărului în universul lecturii.
Lectura înseamnă sa faci lucrurile să se întâmple în capul tău, spune Anibalector. O altă definiţie a lecturii, metaforică, este că la fel ca în dragoste, lectura e o întâlnire între două persoane imperfecte care se pot completa la perfecţie.

Acesta este lucrul pe care Anibalector încearcă să îl înveţe pe tânărul cititor.

Pe lângă numeroase repere bibliografice, povestirea cuprinde referiri la cum trebuie sa fie cititorul, care trebuie să fie relaţia acestuia cu cartea. Este prezentat chiar şi cum, cât (Nu trebuie să-ţi placă totul, ştii? A fi disponibil înseamnă a fi şi vigilent. Capul tău nu-i o ladă de gunoi în care arunci cărţi) şi ce trebuie citit. Lectura trebuie făcută selectiv, în funcţie de propria personalitate.

Lectura este prezentată într-un mod ideal, Anibalector reprezentând un tip de cititor suprem, spre care tindem. Noi, cititorii reali ai cărţii, suntem ca acel copil care se întreabă: Dar, la urma urmei, cititul foloseşte la ce? Răspunsul vine tot din partea lui Anibalector: La nimic.(…) Într-o zi, tinere şi descreierat amic, vei învăţa că lucrurile cele mai importante în viaţă nu folosesc la nimic.

 

Cartea „Cititorul din peştera” de Rui Zink a apărut la Editura Humanitas în 2008.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;"Cititorul din peşteră" de Rui Zink&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s