„Te iubesc”

Titlu: Te iubesc
Autor: Catherine Siguret
Editura: Nemira (GlossyBooks)
Traducere: Diana Morărașu
Rating: [rating=4]

Comandă online

 

„Te iubesc”. Poate cele mai grele cuvinte  pe care Alice le-a spus în viața ei.
Cartea de buzunar de la Nemira e plină de cuvinte :) . Alice e scriitoare, „o autoare anonimă preocupată de viața starurilor” (așa cum se precizează pe coperta 4). Într-o oarecare zi, îl întâlnește de la distanță pe faimosul scriitor Philippe Musil și, vrăjită de viața pe care o emană corpul lui, îi scrie un mail: ”Mi-ar plăcea să vă revăd”. Ca o îndrăgostită (deja?) așteaptă un răspuns care vine foarte târziu și foarte confuz: ”Noi? Re?vedem?” Între timp, îndrăgostita îi citește toate cărțile, devine retrasă, nu răspunde la telefoane, e nepoliticoasă și distrată.

În urma mesajului rece, distant (”Cine sunteți?”), cei doi ajung să schimbe multe mesaje virtuale, despre totul și nimic. Apoi, ca un adevărat seducător, Philippe o anunță că pleacă din țară pentru a-și promova noul roman.
În întreaga cărțulie, una din cele mai bune prietene ale lui Alice ne povestește cum tânăra se pierde de dorul lui, apoi își revine, apoi „nebunia” (care se va dovedi a fi iubire) apare iar.
„(…) piele, foc de lemne, lemn ceruit, stejar, mirt, cedru, mosc. Nobil. Cald. Elegant. Masculin. Mistic. Sălbatic. Fermecător. Șapte adjective care îl calificau perfect pe Philippe Musil, trebuie să recunoaștem, fie că ne place sau nu.”

Lumânări parfumate pe altarul dedicat lui Musil, renovări de apartament, comportament schimbat. Apoi, misteriosul revine, cu mesaje scurte și apeluri. Ce se întâmplă după, de ce e Alice sigură că el e alesul – sau, mai bine zis, că ea e cea menită să fie cu el –, de ce se teme Philippe, cum se termină povestea vă las pe voi să aflați.

„Nevinovata (și vinovata) nu mai era acolo pentru a-i da curajul de a ajunge în al nouălea cer, așa de aproape de infern, după părerea lui.”

E un fel de a prezenta dragostea și ce furtună poate ea provoca într-un suflet de scriitor. Condamnat să se joace cu cuvintele și cu poveștile, uneori el uită să își joace propria viață, uită unde e limita dintre real și literatură, nu vrea să vadă că iluziile sunt doar atât. Iluzii.

„(…) și apoi, cuvintele i-au pierdut pe amândoi; doi scriitori nu își pot spune mai nimic, în orice caz nu prin cuvinte, căci nu vor face decât să se prefacă, asta e boala lor.”

Mi-a plăcut să sesizez că, deși unele fraze sunt foarte dezvoltate, altele, cele care definesc gândurile personajelor, sunt scurte, fragmentare, la fel ca în viața și mintea noastră. Mi s-a părut ingenioasă ideea lui Alice: „a sfârșit prin a introduce în agenda telefonului mobil numărul lui Philippe Musil sub numele „fii tare”; anunțul apărea pe ecran ori de câte ori o suna. Iar dacă nu o suna(…), avertismentul o împiedica să săvârșească un act de slăbiciune: să-l apeleze și să-i spună totul.”

E o carte ușoară, o cărticică de toamnă, de ploaie, sau de citit pe o bancă în parc.
Oare câți dintre noi avem curajul să spunem „Te iubesc”?
Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s