Sorin Stoica, scriitorul solitar


Pe omul Sorin Stoica nu l-am cunoscut vreodată. Şi nici nu îl voi cunoaşte. Pentru că după un lung război cu boala, nemernica l-a răpus; pe 27 iulie ar fi împlinit 33de ani. În schimb, am avut şansa să îl cunosc ca scriitor. Din al său „Jurnal”, scriindu-ne că avem „O limbă comună” şi la taifas despre „Povestiri cu bun-simţ”. Am mers cu privirea, citindu-l, până „Dincolo de frontiere”, pentru ca după moartea lui să învăţ despre „Aberaţii cu bun simţ”. Însă, opera sa, lăsată moştenire cititorilor, conţine mult mai multe titluri.

Pe scriitorul Sorin Stoica l-am descoperit dintr-o prostie. Căutam într-o librărie braşoveană „Orbitor”, cartea lui  Cărtărescu. Am găsit în schimb „Jurnal”-ul lui Stoica, publicat post-mortem. Carte pe care nu am lăsat-o din mână până am terminat-o de citit. Am citit-o, în acea zi, la facultate, la serviciu şi chiar şi în taxi.

Ce m-a atras la acea carte sau la alte „epistole” ce-i poartă semnătura? Nu ştiu cu exactitate. Poate sinceritatea devastatoare a autorului. Poate maturitatea scriitoricească (avea 22 de ani când a debutat). Sau poate mijloacele de exprimare artistică. Poate că pentru el scrisul era „medicamentul” împotriva bolii. Poate textul „Scriu că am nevoie de un public, scriu ca să mă dau în stambă şi, de fapt, toţi fac asta”.

Sorin Stoica nu s-a temut de moarte. Şi nici de singurătate. Din contră, conştient că timpul este prea scurt pentru a da literaturii cât dorea, s-a folosit de aceste lucruri pentru a da un sens vieţii sale, volumelor sale. Scriind cu disperarea unui copil rămas orfan până în ultima clipa.


CV Sorin Stoica

Sorin Stoica s-a născut la data de 27 iulie 1978, la Băneşti, judeţul Prahova, stingându-se din viaţă la 6 ianuarie 2006.

2000: Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, unde devine şi preparator asociat la Catedra de antropologie culturală

2001: cercetător la Muzeul Ţăranului Român;

2004: masterat în antropologie culturala la SNSPA;

2005: premiul Academiei Române pentru „O limbă comună”;

A colaborat cu revistele : „Dilema Veche”, „Vatra”, „Partener”, „Suplimentul de cultură”, „Formula AS”, „Cultura” sau „Vatra”;

Volume publicate: „Povestiri cu înjurături” (2000), „Dincolo de Frontiere” (2002), „Povestiri mici şi mijlocii” (2004, în colaborare cu mizileanul Cosmin Manolache, Ciprian Voicilă şi Călin Torsan), „O limbă comună” (2005), „Cartea cu euri” (2005, împreună cu Cosmin Manolache, Ciprian Voicilă, Călin Torsan şi Roxana Moroşanu), „Jurnal” (2006), „Aberaţii de bun simţ” (2007), „Jurnal de cămin” (2008, în colaborare cu Zoltan Rostas)

A coordonat volumele: „Istorie la firul ierbii” şi „Televizorul în micul infern”

2007: apare „Cartea cu bunici – In memoriam Sorin Stoica”, coordonator Marius Chivu.

 

Cumpără cărţile lui Sorin Stoica :

(click pe cartea dorita)

–  POvestiri cu înjuraturi

Dincolo de frontiere

– Jurnal de cămin

– Aberatii de bun simt

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Sorin Stoica, scriitorul solitar&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s