„Neliniştiţii”: lupta unui detectiv de a afla adevărul

A scrie „atrăgător” e un talent, a crea suspansul e o ştiinţă. O propoziţie care se aplică şi romancierului John Connoly, autorul romanului poliţist „Neliniştiţii”.


Un roman care te farmecă, te ţine în suspans încă de la începutul poveştii.
Connoly este un meşteşugar bun al cuvintelor,  care apelează la un subiect care are corespondent şi în realitate.

Cartea are la bază pornografia infantilă, relaţii incestuale şi abuzurile sexuale ale unor taţi demenţi asupra propriilor copii. Charlie Parker, personajul principal, este un detectiv particular din Portland, părăsit de soţie şi fata lor. Parker se angajează într-o misiune periculoasă, pornind pe urmele unor agresori sexuali, vrând să găsească reţeaua de pedofili şi s-o distrugă.  Pe măsură ce Parker găseşte mai multe indicii şi se afundă în rezolvarea misterului, el devine oţintă umană, astfel încât detectivul ia totul ca pe ceva personal, iar banii nu mai reprezintă un motiv pentru el.

Operaţiunea devine tot mai tensionată, înfricosătoare pe alocuri şi are situaţii de grad zero din care Parker iese într-un mod spectaculos. Urmărind investigaţia, trecem, alături de Parker, prin toate mediile sociale, de la lumea puşcăriaşilor şi drogaţilor, până în lumea calmă a pensionarilor. Bătut, arestat şi la un pas să-şi piardă viaţa, Parker nu renunţă.

Fragmente din carte:

„Avea o armă în mână. Îl soma pe Lang să se oprească. Lang se întoarse şi încearcă să caute ceva pe la spate, pe sub cămaşă. Am auzit-o pe Carrie somându-l pentru ultima oară să-şi ridice mânile, dar el nesocoti somaţia. Apoi am văzut arma în mâna lui Carrie şi am auzit o împuşcătură în timp ce Lang se răsucea şi cădea la pământ”

„Observăm anxietate, dificultatea de a dormi, câteodată spaima din timpul nopţii, când copilul se trezeşte ţipând neconsolat, fără să-şi mai amintească dimineaţa nimic din cele întâmplate. Există şi muşcatul unghiilor, smulsul părului, refuzul de a merge la şcoală, insistenţa de a dormi cu un părinte de încredere. Băieţii au tendinţa să se exteriorizeze prin gesturi, devenind mai agresivi, în timp ce fetele tind să se închidă în ele, devenind mai retrase şi depresive”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s