Poate cea mai frumoasă poveste de iubire

Sursa Text şi foto: de aici

Citiţi povestea. E una reală.

141:
10 octombrie 2009. Un spital jegos din Ploiesti. Imi aduc aminte de parca ar fi azi: treptele jegoase … mirosul patrunzator…paznicul amarat de la poarta…cerul gri de parca cineva l-ar fi decolorat.
Te priveam plangand, cum stai pe un pat, in stare grava.
Fetita noastra murise cu cateva ore in urma… ar fi trebuit sa urmezi si tu.
In timp ce te priveam atunci am gasit un milion de motive pentru care te iubesc mai mult decat viata insasi si pentru care m-as fi pus fericit pe patul ala, in locul tau.
IUBESC sa te simt cum te inghesui langa mine in pat, ca o pisica. IUBESC modul tau pisalog de a-mi explica ce crezi tu ca gresesc, chiar si felul in care raspunzi la telefon. Am ajuns dependent de mirosul tau, de pielea ta, si cred ca ar trebui sa gasesc o metoda sa le iau cu mine la munca in fiecare dimineata.
TE IUBESC chiar si atunci cand ma certi si nu ai dreptate, chiar si atunci cand tipi, chiar si atunci cand ragai sau sforai. Continuă lectura

Anunțuri

Lumanari in cuib de cuc

ADIO MAJESTATE ADRIAN (VERSURI LA INTRAREA IN USR)

Adio, majestate Adrian!
Stepa, să-l primeşti în Rai pe poetul fără grai
Boala grea l-a secerat
Pe mâna morţii l-a dat.
Tu, Grigore, să-i spui, frate,
Că îl plângem după moarte.
Şi-au vegheat la căpătâi fata şi cei dragi ai lui.
Am rămas vii şi flamânzi
Grigore, vai, ce dobânzi
Ne hrănim din cartea lui
Bogăţia neamului
Sute, mii de poezii
Stepa şi grigore, fate,
Dumneavoastră, majestate,
E raiul frumos de sus
Unde Dumnezeu v-a dus
Cântaţi-i cântari frumoase,
Pe versuri evlavioase
Să se-ndure şi de noi,
Popor bun, plin de nevoi.

Doliu. Nu în cuvinte, ci în suflet. Ieri am putut scrie cateva cuvinte, azi l-am văzut pe Andrei plângand. Şi chiar şi eu îmi dau seama, conştientizez mai mult pierderea!

Continuă lectura

Drumul care trece prin Valea morţii

În romanul „Drumul”, autorul Cormac McCarthy, prezintă călătoria a două persoane, tată şi fiu, care încearcă să ajungă la mare, în locul unde mai există viaţă. Aceştia sunt printre puţinii supravieţuitori ai unui atac atomic. Decorul în care cei doi străbat este sterp, nu cuprinde plante, animale, ci doar foamete şi acte de canibalism. În încercarea lor de a ajunge la mare, aceştia nu au hrană îndeajuns şi trec printr-o sumedenie de aventuri. Deşi este considerat o operă SF, romanul poate fi considerat şi unul de acţiune, iar preţul este unul accesibil. (Editura Humanitas Fiction, preţ 25 de lei).


A murit poetul Adrian Păunescu

Update: Recomand sa mai citiţi şi Uit că aţi plecat departe … , respectiv Viaţa

După 10 zile de suferinţă, perioadă în care a fost internat în spital, omulAdrian sursaPăunescu, s-a stins din viaţă. Inima i s-a oprit la ora 07.15, iar în urma lui au rămas lacrimi. Poetul Adrian Păunescu nu a murit, şi-a caştigat nemurirea.

„Astazi, 05.11.2010, la orele 07.15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să mai bată. După nenumarate tentative de resuscitare a trebuit sa ne declaram învinşi… şi maestrul a plecat dintre noi”, a declarat medicul Şerban Bradisteanu, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului Floreasca.scrie EVZ.ro .

***

În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior. (Adrian Păunescu, Telefon peste moarte) Continuă lectura